Am revenit din nevoia de a vorbii cu cineva…
Cine citeste postul acesta probabil osa sa isi bage … ceva in ce am scris eu… Unele rani nu se vindeca niciodata, rana pentru care am inceput sa scriu aici, o ciudata metoda de vindecare a spiritului si de resemnare… acum in schimb ranile s-au adancit datorita vremii si a acumularii… Ciudat dar simpt nevoia de a vorbii cu cineva si de a fii inteles cu toate ca ma simpt patetic si neajutorat scriind aceste lucruri…
Sunt “izolat” din cauza unei ciudate probleme de sanatate de 4 luni… Imi place singuratatea dar din cand in cand mai am cativa prieteni buni care au grija cu stiinta cu nestiinta sa imi arate ca omul este o persoana sociabila si avem nevoie de altii indiferent de consecinte… Nu stiu ce sa zic dar momentan prefer… Nici nu stiu ce vreau sa fiu iar social sau sa stau inchis in mine… Ciudat e ca si problema de sanatate a fost cauzata de societate (si aici ma refer la persoanele cu care intram in contact) dar tot o data ei erau si o prima bariera dupa spusele unui doctor din cei sapte care si-au dat cu parerea si tot nu au reusit sa descopere o problema… Tot datorita ei e nevoit constientul sa lupte cu subconstientul si mersul organismului. Imagineaza-ti ca timp de 4 luni organimsmul iti spune sa te duci sa urinezi si tu spui in continuu “Nu! Ma mai tin. Mai rezist!”. Cum ti se pare lupta asta? Grea? Probabil cel mai greu ar fii sa iti infrangi propriile temri… Sa nu te faci de rusine cand te scapi, sa nu te simpti slab, vulnerabil…
In seara asta m-am intalnit cu niste prieteni buni care au incercat sa ma scoata din starea asta dar nici un rezultat…
Ma simpt ca un looser care nu poate sa isi rezolve sigur problemele dar sincer m-am saturat si nu prea mai pot tine multe in mine… Plus ca au inceput sa ma ia din urma si amintirile si tortura psihologica impusa de subconstientul emu mai are putin si ajunge la cote maxime… Sa ii fut in gura pe aia carora care le-am oferit increderea si m-au futut pe la spate…
“Edward Blake, The Comedian, born 1918, buried in the rain. Murdered. Is that what happens to us? No time for friends? Only our enemies leave roses. Violent lives ending violently. Blake understood. Humans are savage in nature. No matter how much you try to dress it up, to disguise it. Blake saw society’s true face. Chose to be a parody of it, a joke. I heard a joke once. Man goes to doctor, says he’s depressed. Life seems harsh and cruel. Says he feels all alone in a threatening world where what lies ahead is vague and uncertain. Doctor says “Treatment is simple. The great clown, Pagliacci, is in town. Go see him. That should pick you up”. Man bursts into tears. “But doctor”, he says, “I am Pagliacci.” Good joke. Everybody laughs. Roll on snare drum. Curtains.” Watchmen 2010
Ma scuzati dar… e o realitante cruda…
